Bună dragilor! Ştiu că am continuat să ignor total acest blog, ştiu că lucrurile s-au schimbat în timp şi nu ne-am mai „văzut”/ „citit” de ceva vreme, dar vreau să vă spun că voi continua să scriu.
Ca rezoluţie a anului 2016, am să transform acest blog personal într-un blog de beauty. Am ales să mă axez pe pasiunea mea, şi anume make-up-ul. Ca să nu vă plictisesc, nu o să mai lungesc descrierea a ceea ce voi face anul acesta, vă aştept cu mare drag pe blog şi pe facebook. Ei bine, dragilor, ne vedem pe blog, cu tutoriale, cu review-uri şi swatch-uri. Vreau să vă anunţ că poate voi continua si cu o parte personală a blogului, despre experienţe, despre viaţă şi despre ce învăţăm din toate lucrurile care ni se întâmplă.
Vă pup şi vă aştept cu mare drag să împărtăşim experienţe şi păreri!
Aminteşte-ţi cum m-ai înlocuit pe rând cu fiecare femeie din viaţa ta… Cum m-ai ajutat să îmi construiesc aripi din vise şi mi le-ai aşezat pe umeri îndemnându-mă să zbor. Cum mă lasai sa ma asez peste tine cu atâta patima şi îmi ascultai poveştile. Cum îmi alimentai pofta de viaţa cu doar un sarut. Cum îmi ascultai bătăile inimii, cum le simţeai. Cum îmi scriai romane cu degetul pe spate. Cum te trezeai dimineaţa si mă priveai dormind, cum mă trezeai cu un sarut. Cum mă citeai ca pe o carte, ca pe romanul tău preferat. Cum mă scriai, mă comentai, mă analizai, cum nu te opreai. Ne-am iubit mai mult după fiecare ceartă, ne-am aruncat orgoliile si ambiţiile şi am pus pe primul loc iubirea noastră. Câte iluzii mi-ai injectat în vene, iubire. Am fost pe rând mamă, iubită, amantă, soră şi câteodata toate la un loc. Îti porţi nonşalant masca în fata a zeci de femei. Le minţi pe ele, te minţi pe tine şi aproape că ai început să crezi că eşti un bărbat puternic căruia nu îi pasă de nimic. Îti curg prin vene, sunt mai mult decât orice altă femeie, sunt cea a carei existenţă te intriga si cea care te face să lupţi cu tine. Ele vor veni, vor încerca sa-si marcheze locul si vor pleca exact cum au venit, goale, transparente, lipsite de sentimente. Puţin ruj roşu pe cămaşa ta, atât. Unde ţi se termină speranţele, acolo mă vei găsi. Până la cât ai ajuns cel mai mult să numeri stelele? Pot sa te fac să plângi.
Porti o masca cu fata ta „invincibil”. Eu te stiu sensibil. Te minti? Te minti. Ce pretentii ai de la mine sa nu te mint, cand nu esti in stare sa iti spui adevarul tie insuti. Cu toate astea suntem insetati de adevar.. il gustam rar iar atunci inca il gustam ni se pare amar. Dar totusi e atat de frumos sa spui adevarul. Nu te mai iubesc, te parasesc. Ce simplu. De obicei complicam lucrurile, in aparenta e mai bine sa ne ascundem. O minciuna.. Te-am iubit dragul meu, dar simt ca nu mai merge. Complicat.
Lumea mea este o minciuna!
Si cu toate astea ma mint si ma mint… iar si iar. Nu sunt in masura sa te judec dragul meu. Stiu ca minciuna este cea mai dulce realitate. Dar tot ce e bun ne face rau. Ma asigur intotdeauna ca am parte zilnic de doza mea de adevar. Si as zice simplu, sunt sincera doar cu ceilalti; probabil par o ipocrita. Vreau sa intelegi, dragul meu, eu nu stiu sa mint! Am o inima dependenta de iubire si o minte dependenta de adevar. Cu toate asta chiar ma consider capabila de a judeca si a justifica tot ce reprosez fara aa ma implic direct. Dar ce eu sunt om? Nu.
Si il judec, a ales cu sufletul, nu cu mintea… Dragul meu, daca inima iti este acolo unde iti este caminul, unde te duci cand nu ai inima? Vii la mine. Imi iert ca te primesc de fiecare data cu bratele deschise.
Fumezi nonsalant din aceeasi tigara. Ma atingi cu vorbe… doar putin. Pentru ca ma minti. Te privesc, ma privesti… tacere. Si poate inca ma doare felul tau de a respira, felul tau de a-ti umezi buzele, felul tau de a privi, felul tau de a fi. Ma privesc zi de zi prin ochii tai si nu vad nimic.. sau mai bine zis vad un nimic. Nici nu ma asteptam sa vezi in mine mai mult decat persoana care iti aprinde tigara.. stangaci, dar o face… cineva care fura furtuni din tine fara sa simti, cineva ce te face sa te lupti cu tine insuti. Duci lupte grele cu tine, stiu. E mai greu sa-mi spui ca te simti bine decat sa ma faci sa ma bucur.
Nu imi place sa mint. Vreau sa evadez un pic din lumea noastra. Vreau sa gandesc. Imi trebuie o cafea tare fara zahar si niste muzica buna. Imi inchid nasturii de la camasa. Te uiti, ma vezi, taci. Tipic tie. Ma intrebi unde ma duc. Tac. Ma stii ca pe o carte, stii ca nu imi plac oamenii insistenti. Te-ai gandit probabil sa pleci la ea. Eu nu te-am intrebat niciodata de ce te duci la ea pentru ca stiu ca nu imi apartii. Stii ca si eu apartin gandurilor mele si ca fac parte din jocul asta fara sa vreau si de-aia ai tacut. Ma incalt cu pantofii negri, imi iau paltonul si trantesc usa in urma mea.
O cafea aici, vă rog! 