O scrisoare… pentru tine

O să o numesc scrisoare pentru că am scris-o pentru tine, pentru că probabil nu suntem faţă în faţă să pot să îţi citesc reacţiile şi să îmi dau seama ce simţi, pentru că nu voi avea niciodată ocazia să-ţi zic astea şi nici măcar curajul să o fac. Sper să simţi ce scriu aici, dacă vei citi vreodata asta. Sper să reuşesc să-ţi storc măcar o lacrimă.
Nu este o scrisoare de adio, nu este o scrisoare în care sa te critic, este o scrisoare de mulţumire. Vreau să îţi mulţumesc că m-ai educat, că ai fost acolo atunci când nimeni altcineva nu a fost, că m-ai ajutat sa trec peste crizele mele adolescentine, că m-ai format ca om, că mi-ai fost frate, înainte de orice alt grad de rudenie. Dacă nu erai tu, probabil azi eram alt om, poate nu atât de puternic şi nici atât de încrezător. Vreau să ştii că azi îţi scrie omul pe care tu l-ai format, persoana care probabil a fost prea naivă să ştie să-ţi fie alături în momentele în care ai avut nevoie. Vreau să ştii că scriu asta cu cel mai mare regret pentru că poate nu mi-ai dat ocazia să-ţi demonstrez că-ţi sunt alături. Vreau să ştii că nu am avut nicio intenţie niciodată înafară de cea de a te vedea fericit şi împlinit şi nu m-am gandit nici măcat o secundă ca asta implică sa mă dai la o parte din viaţa ta, dar îţi respect decizia.
Dragă C., trebuie să ştii că îţi doresc ca cele câteva persoane pe care le-ai ales pentru a-ţi fi alături să-ţi vrea binele măcar o parte din cât îţi vreau eu!
Oamenii se schimbă, sunt făcuţi să vină, să ne zdruncine puţin existenţa apoi să plece… exact cum au venit. Sper să fii fericit, ştiu că nu ai nevoie de mine pentru asta, am ales sa mă resemnez şi să accept asta.
O să evit o lungă perioadă de timp orice contact cu tine pentru că asta îmi face bine, sunt puţin egoistă pentru că asta am învăţat de la tine.
Regret că nu-mi eşti alături din nou atunci când am impresia că nimeni nu mă întelege, poate într-un moment în care am nevoie de ajutor, dar vreau să ştii că sunt tare, că ţin capul sus, exact aşa cum m-ai învăţat. Promit să nu te dezamăgesc.
Vreau să ştii ca zecile de melodii pe care am plâns amândoi, încă le am în playlist.
Sper ca într-o bună zi să am curajul să îţi citesc asta, vreau ştii că sper ca acum, în momentul de faţă, “măcar procentual să mă iubesti cât te iubesc eu”.
“Vreau să îţi mulţumesc şi-o să zici că n-am de ce… ba da! pentru că trăiesc”

Te îmbrăţişez!

 

să plângi

Aminteşte-ţi cum m-ai înlocuit pe rând cu fiecare femeie din viaţa ta…
Cum m-ai ajutat să îmi construiesc aripi din vise şi mi le-ai aşezat pe umeri îndemnându-mă să zbor. Cum mă lasai sa ma asez peste tine cu atâta patima şi îmi ascultai poveştile. Cum îmi alimentai pofta de viaţa cu doar un sarut. Cum îmi ascultai bătăile inimii, cum le simţeai. Cum îmi scriai romane cu degetul pe spate. Cum te trezeai dimineaţa si mă priveai dormind, cum mă trezeai cu un sarut. Cum mă citeai ca pe o carte, ca pe romanul tău preferat. Cum mă scriai, mă comentai, mă analizai, cum nu te opreai.
Ne-am iubit mai mult după fiecare ceartă, ne-am aruncat orgoliile si ambiţiile şi am pus pe primul loc iubirea noastră.
Câte iluzii mi-ai injectat în vene, iubire.
Am fost pe rând mamă, iubită, amantă, soră şi câteodata toate la un loc.
Îti porţi nonşalant masca în fata a zeci de femei. Le minţi pe ele, te minţi pe tine şi aproape că ai început să crezi că eşti un bărbat puternic căruia nu îi pasă de nimic. Îti curg prin vene, sunt mai mult decât orice altă femeie, sunt cea a carei existenţă te intriga si cea care te face să lupţi cu tine.
Ele vor veni, vor încerca sa-si marcheze locul si vor pleca exact cum au venit, goale, transparente, lipsite de sentimente. Puţin ruj roşu pe cămaşa ta, atât.
Unde ţi se termină speranţele, acolo mă vei găsi.
Până la cât ai ajuns cel mai mult să numeri stelele? Pot sa te fac să plângi.

vreau

Sunt in momentul ala in care tot ce mi-am promis ca voi face, se prabuseste usor si incep sa imi fac scenarii.
Si cand ma gandesc ca totul a pornit de la un joc…
pana la “-te iubesc..” , “si eu..”

Pot sa fac inimioare pe geamurile aburite din autobuz si sa scriu in centru initiala cui vreau, pot sa scriu pe zapada tocmai asternuta pe masini, numele cui vreau, pot sa fac bradul cu cine vreau, pot sa merg in zilele ploioase cu castile in urechi ascultand ” Who’s gonna save my soul now?” si sa ma gandesc la cine vreau.

Te vreau, ok? Vreau sa iti simt rasuflarea pe spate, vreau sa desenezi cu degetul o linie ce incepe de la mijloc pana pe gat iar apoi sa ma saruti pe umar. Vreau sa imi doresc sa plec si sa nu pot din cauza ca imi imbratisezi picioarele si iti asezi capul pe burta mea. Vreau sa ma gadili, sa ma mangai, sa ma ciupesti, sa ma musti. Vreau sa rad apoi sa plang cu tine. Vreau sa am tot cu tine.

Neputinţă

Suflă-mi cu tăcere peste pleoape. Îmi vei transforma ţipetele în şoapte? Ia-mi în braţe sufletul. Cu toata neputinţa lui va lupta să mai iubească măcar o dată? Acoperă-mi ochii cu buze dulci. Cu toata neputinţa lor vor mai vedea ce-au vazut odată? Dă-mi săruturi. Cu toată neputinţa lor, se vor transforma în fluturi hoinari stomacului? Dă-le urechilor şoapte. Cu toata neputinţa lor, vor auzi altceva înafara de minciuni? Dă-i trupului un alt trup. Cu toata neputinţa lui va mai putea să simtă fiori?
Ce-ai facut?
Ce n-ai facut?
M-ai transformat in neputinţa.

Joc şi buze crăpate

Regulile jocului sunt făcute să fie încălcate.
Jucatorii nu ies din joc până când nu sunt terminaţi de orgolii prosteşti.
Nu dragule, nu e vorba despre niciun joc. E vorba despre iubire.

Hai sa ne stoarcem puterile intr-o partidă de sex iar apoi să ne uităm numele. Nu e mai simplu?

Semnat: Fata cu buzele crăpate de dor.

Nu am ce să pierd

-Plângi! ţipa la mine. Plângi! îmi spunea râzând din ce în ce mai tare la fiecare lacrimă care mi se scurgea uşor pe obraz.
Am plâns atât de mult încât nu mai am lacrimi. Ah Doamne, acum înţeleg ce era în sufletul lui când mă vedea plângând. Câtă forţă îţi dădea ura…câtă forţă distrugătoare.
Nu… nu mi-a spus niciodată să plâng dar vedeam cum i se bucură sufletul când mă vedea că îmi sunt ochii umezi.
Acum… după tot ce mi-ai făcut mai ai pretenţia să mă vezi plângând… nu mai plâng nici când merit să o fac. Nu am nevoie să vărs lacrimi pentru a mă descărca ci să-i văd pe alţii vărsându-le.
Eu nu am cum să pierd ceva… de fapt nici nu am ce să pierd.

 

Prea sus

Stii momentul ala in care te simti slabit de puteri? In care simti ca nu poti face nimic? Cand simti ca ai pierdut pe cineva.. si nimeni si nimic nu-l mai poate aduce inapoi? Asa ma simt acum.
Abia acum mi-am dat seama ca timpul nu va face nimic.. nu va vindeca nimic, nu va avea niciun fel de efect asupra mea.. doar ma voi obisnui cu durerea odata cu trecerea lui..
Nimic nu te va aduce inapoi draga prietene… poate acolo, sus ti-e mai bine, caci aici…cineva are mereu grija sa nu fie.
Cum poti crede ca viata este corecta? Cum poti crede ca toata lumea plateste? Cum ? Cand Dumnezeu ia persoane nevinovate.. ma resemnez zicand: “L-a vrut alaturi de el…”
Nu te vom uita niciodata, Alex!